Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a reafirmat, în urma ședinței de guvern de la începutul săptămânii, dorința sa de a “elibera Constituția Turciei de influența tutelei militare”. Acest demers vine ca urmare a faptului că actuala Constituție, redactată în 1982, reflectă o perioadă politică tumultuoasă și este considerată a fi neadecvată pentru vremurile actuale. Erdogan urmărește astfel instituirea unei “Constituții libertariene” și civile, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înființarea republicii turce.
Dorința de a-și pune amprenta personală Aceasta se înscrie în angajamentele asumate în campania electorală, unde reforma constituțională constituia o prioritate a noului guvern, orientat în principiu către consolidarea statului de drept și protejarea drepturilor fundamentale ale omului, incluzând dreptul la un proces echitabil, securitate și libertatea de exprimare.
Cu toate acestea, realitatea pare să arate într-o direcție opusă. Reforma propusă de Erdogan sugerează o tendință către întărirea rolului islamului în societate și în viața politică, deși se preconiza că ar consolida valorile democratice. În acest sens, Erdogan a adus în discuție, printre altele, dreptul femeilor de a purta batic în spațiul public, o măsură care anterior era restricționată și limitată strict la domeniul religios, conform doctrinei kemaliste.
În trecut, această chestiune a divizat societatea turcă, iar cu câțiva ani în urmă femeile care purtau batic se confruntau cu discriminare. Erdogan a considerat că aceasta reprezintă o nedreptate și a promovat treptat reintroducerea baticului în diverse spații publice, inclusiv în universități și în armată.
În prezent, dorește să consfințească acest drept prin intermediul Constituției, argumentând că aceasta reflectă libertatea religioasă. Totodată, în declarațiile sale, Erdogan a menționat că modificările constituționale vor proteja valorile tradiționale ale familiei împotriva “comportamentelor deviante”, lucru care a atras atenția organizațiilor pentru drepturile omului, mai ales în contextul comunității LGBTQ, care a fost criticată în mod repetat de președinte.
Erdogan și-a menținut legăturile cu extremele drepte Este încă neclar în ce măsură Erdogan își va ține aliații de extremă dreaptă uniți, pe măsură ce încearcă să-și impună propria “semnătură” asupra Constituției. Aceasta ar permite extremităților naționaliste să influențeze în mod semnificativ conținutul noii Constituții, consolidând valorile și principiile tradiționale ale familiei și societății turcești.
Din rândul coaliției de guvernare se aud tot mai multe voci ce susțin segregarea de gen în instituții precum spitale, școli și universități. Totodată, aliații ultra-conservatori ai lui Erdogan, precum Fatih Erbakan, liderul Partidului Noua Prosperitate, s-au exprimat în mod controversat, susținând că fetele turce ar putea căsători la vârsta de 14 ani. Toate acestea ridică semne de întrebare cu privire la drepturile femeilor și la protecția împotriva violenței domestice.
Modificarile Constituției au fost frecvente în timpul conducerii îndelungate a lui Erdogan, iar cea mai semnificativă a avut loc în 2017, când poporul a votat pentru transformarea Turciei într-o republică prezidențială, sub conducerea sa. Această schimbare a însemnat o concentrare mai mare a puterii executive în mâinile președintelui, înlăturând controlul parlamentului și înlocuind puterile premierului. Aceasta i-a oferit lui Erdogan controlul asupra puterii executive, fără să mai fie supus unui control adecvat.
Erdogan pregătește terenul pentru un al treilea mandat Cu toate că inițial limitat la două mandate consecutive de cinci ani, se speculează tot mai mult că Erdogan dorește să-și prelungească mandatul după 2028, asigurându-și astfel o prezență pe termen nelimitat în fruntea țării. De asemenea, se vehiculează ideea că modificările planificate ar reduce pragul necesar de voturi pentru alegerea președintelui, facilitând astfel o eventuală realegere în 2028.
În final, se conturează ipoteza că Erdogan intenționează să-și extindă mandatul prezidențial, deschizând calea către un regim prelungit la putere.
