Inventul cunoscut sub denumirea de “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” îi aparține unei personalități științifice românești mai puțin cunoscute, dar cu valoare incontestabilă pe multiple planuri – Petrache Poenaru (1799-1875). Poenaru a fost o figură remarcabilă, cu o predilecție rară pentru diverse domenii, fiind prezentat în enciclopedii drept “inventator, pedagog strălucit, fondator al școlii românești și luptător pentru dreptate socială și națională”.
Absolvind studii la Craiova, București, Viena și Paris, Poenaru a participat la Revoluția condusă de Tudor Vladimirescu și a devenit profesor de fizică și matematică la Colegiul Sf. Sava, unde ulterior a îndeplinit și funcția de director. Între anii 1833 și 1847, a fost inspector și director general al școlilor din Țara Românească.
Activ în diverse domenii culturale, Petrache Poenaru a contribuit în 1831 la înființarea Societății Filarmonice, a intrat în Asociația Literară în 1845, a devenit membru de onoare al Societății Astra în 1861 și a fost președintele Societății pentru învățătura poporului. În 1870, a devenit membru al Societății Academice Române.
Poenaru a îndeplinit și funcții administrative de stat, precum “șef de masă” la Marea Postelnicie (1830-1855) și membru în diverse comisii, inclusiv Comisia pentru eliberarea robilor în 1848.
De asemenea, în istoria universală a invențiilor, Petrache Poenaru este cunoscut ca inventatorul primului toc cu rezervor, cunoscut la vremea respectivă sub numele de “stilograf”. La vârsta de doar 28 de ani, Poenaru a obținut primul brevet de invenție pentru tocul rezervor la Viena și apoi la Paris în 1827, cu denumirea “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”. Astfel, a devenit primul român care a obținut un brevet de invenție.
Invenția lui Petrache Poenaru a adus o revoluție în domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect utilizat în prezent de miliarde de oameni. Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, a eliminat zgârieturile de pe hârtie și scurgerile nedorite de cerneală, oferind soluții pentru îmbunătățirea părților componente. Sistemul său inovator de a împinge cerneala spre vârful în care era montată penița, prin ușoara apăsare a țevii, a contribuit ulterior la inventarea pistonului.
Cu toate acestea, brevetul său nu a fost suficient de valorificat în practică, iar ideea a fost preluată și dezvoltată mai târziu de Lewis Edson Waterman, care a transformat-o într-un stilou ce se poate umple prin intermediul peniței în 1884, asigurând un flux mai sigur de cerneală.
Astfel, contribuția lui Petrache Poenaru în domeniul invențiilor rămâne notabilă, iar creația sa a deschis calea pentru evoluții ulterioare în tehnologia instrumentelor de scris.
